Anxietatea: Înțelegerea simptomelor și opțiunilor de tratament

Ce este Anxietatea?

Anxietatea este o reacție naturală a organismului la stres, caracterizată prin îngrijorare, tensiune și temeri legate de evenimente sau situații viitoare.

Este o emoție comună care poate varia în intensitate, de la o ușoară neliniște la tulburări de anxietate severe, care pot interfera cu viața de zi cu zi.

Anxietatea devine o problemă ce vizează sănătatea mentală atunci când este constantă și excesivă, necesitând adesea intervenție de specialitate pentru a ajuta persoana să gestioneze simptomele și să-si îmbunătățească viața si calitatea acesteia.

Rolul anxietății din viața de zi cu zi este același cu al oricărei alte emoții: să dea un semnal care să conducă la identificarea unei amenințări, să focalizeze atenția pe o situație sau un obiect care poate fi amenințător, să mobilizeze resursele energetice și psihologice ale individului care să-l conducă la o acțiune cu caracter adaptativ, funcțional, ceea ce se traduce fie prin rezolvarea problemei, evitarea situației sau căutarea ajutorului.

Totuși, când anxietatea depășește limitele emoției cu scop reglator și devine o stare de neliniște exagerată, de așteptare încordată perpetuă, de teamă nedeterminată, o frământare și grija excesive referitoare la ceva vag, distant sau chiar imposibil de indicat, atunci ea reprezintă o stare ce trebuie tratată cu seriozitate.

Diferența dintre stările de anxietate și stres

Anxietatea se referă la anticiparea unei amenințări, pe când stresul este o reacție la un pericol concret. Atunci când ceea ce ne face să ne simțim stresați dispare sau se termină, precum un examen, ori un interviu, etc, starea de stres începe să se risipească, însă, când vorbim despre anxietate, este cu totul diferit, deoarece starea de anxietate pe care o simțim nu are o legătură atât de mare cu evenimentele externe, cât cu cele interne, cum ne simțim noi, cum percepem noi lucrurile sau cum ni le imaginăm într-un context din viitor, fară a avea neapărat un corespondent în situațiile prin care trecem în viața reală.

Ce se întamplă în timpul unei stări de anxietate?

Trăirile pe care le putem avea în timpul unei stări de anxietate diferă de la un tip la altul, însă cele mai frecvente sunt:

• neliniște fară un motiv anume;
• senzație de agitație, de nervozitate de asemenea fară motiv;
• dificultăți de concentrare;
• senzația de vid mental;
• tensiune musculară;
• perturbări ale somnului.

Simptomele anxietății

Simptome fizice ale anxietății

Simptomele fizice ale anxietății sunt destul de vizibile și ele presupun, în cele mai multe cazuri:

• tremor;
• spasme;
• dureri sau sensibilitate musculare;
• transpirație excesivă;
• stare de greață;
• diaree;

Mai puțin frecvente sunt durerile de cap, amețelile, sindromul colonului iritabil.

Simptome emoționale ale anxietății

Anxietatea presupune următoarele simptome la nivel emoțional:

• stare de neliniște sau senzație de nerăbdare;
• oboseală acută;
• dificultăți de concentrare;
• iritabilitate;
• dezorientare.

Cauzele și factorii de risc ai anxietății

Există nenumărate cauze ale apariției anxietății: putem fi anxioși dacă asta am văzut la părinții noștri, ori din cauza personalității avute, dintr-o teamă de abandon, din cauza neglijării sau a grijei excesive din partea unui membru al familiei, dar și din cauza abuzului de substanțe.

Cauzele enumerate mai sus nu sunt nicidecum exhaustive, ci reprezintă doar câteva exemple exemple.

Predispoziții genetice și istoric familial

Conform studiilor, 1/3 din riscul de a dezvolta o tulburare anxioasă este genetic.

Desi nu s-au determinat factori de mediu specifici apariției tulburării anxioase în ceea ce privește evenimentele din copilărie, experiențele din cabinet susțin teoria conform căreia felul în care părinții au interacționat cu noi atunci când eram mici poate determina de-a lungul întregii vieți o stare de anxietate, lasandu-ne într-un fel de ‘’nepregătiți pentru viață’’. Dacă părintele se comportă distant emoțional cu copilul atunci când acesta întâmpină diverse situații și se simte într-un anume fel, copilul nu știe ce să facă cu acea emoție, iar acest lucru nu face decât ca acea stare de nervozitate să se amplifice.

La fel se poate întâmplă și daca părintele este foarte grijuliu cu copilul, punând astfel presiune pe acesta pentru a fi impecabil și creandu-i astfel falsa așteptare că așa trebuie să fie, fapt ce poate determina apariția dezorientării și mai apoi a stării de anxietate în momentul în care ia contact cu realitatea, care nu este absolut deloc impecabilă.

De asemenea, dacă istoricul familial a fost unul cu greutăți, cu lipsuri financiare sau emoționale, abuz, printre acestea își face foarte ușor loc anxietatea; însă, nu pentru toți este la fel, întrucât există copii care se nasc cu o structură internă mai solidă, mai puternica, premisă care îl poate feri de diverse forme dificile de anxietate. În aceste situații, însă, există și un preț și anume inhibarea parții emoționale.

Factori de mediu și stil de viață

Mediul în care trăim pe toată durata copilăriei poate determina cât de vulnerabili suntem și gradul prin care putem face față evenimentelor petrecute în viață.

Însă, spre deosebire de mediul din copilărie, stilul de viață este ceva ce putem influenta și schimba în viața noastră. El trebuie să fie unul activ, nu sedentar, alimentația să fie cât mai echilibrată, să ne îngrijim de aspectul cognitiv al vieții noastre interne (să citim ceea ce ne place și ne face bine, să ne uităm la un film bun despre care putem apoi discuta samd).

Tipuri de tulburări de anxietate

Exista mai multe tipuri de anxietate si le voi detalia mai jos, specificand totodata si simptomele specifice fiecarui tip.

Anxietatea generalizată

Elementul principal de diagnosticare este reprezentat de anxietatea și anticiparea anxioasă cu privire la anumite evenimente sau activități. Acestea sunt exacerbate și vizează îndeplinirea unor sarcini cotidiene (mersul la job, finanțele familiei, treburile casnice, întârzierea la anumite programări); în cazul copiilor, acestea vizează cu precădere performanțele școlare.

Cu cât este mai are numărul de situații care creează îngrijorare cu atât este mai mare și posibilitatea de a avea o tulburare anxioasă generalizată.

Anxietatea socială

Anxietatea socială presupune frica sau anxietatea de situațiile sociale în care individul simte că ar putea fi evaluat de alte persoane.

Mă refer aici la o predispoziție de a aborda în acest sens situațiile sociale, predispoziție ce se menține pe durata a minim 6 luni. În cazul în care o persoană este nevoita să susțină un discurs în public și jobul său nu presupune acest task, iar acestă persoană simte anxietate și teama că vă fi judecată nu putem vorbi despre anxietate socială.

Pentru a putea primi diagnosticul de anxietate socială, manifestările de frica sau anxietate trebuie să fie disproporționate fata de riscul real, spre exemplu:

• dacă există teama că va transpira excesiv, individul nu va da niciodată mâna cu o persoană necunoscută;
• dacă există teama că se va înroși excesiv, individul se va feri mereu de situațiile de a vorbi în fața mai multor persoane;
• la copii, frica sau anxietatea socială se pot manifesta prin plâns, perplexitate, ghemuire sau lipirea de părinți.

Este necesar să subliniez un aspect foarte important, și anume că orice situație socială nouă este absolut firesc să stârnească sentimente de frică sau anxietate; totuși, tulburarea intervine în momentul în care nu reușim să ne mobilizam astfel încât să ne ducem la bun sfârșit ceea ce avem de făcut din cauza fricii ce apare în aceste situații.

Fobia

Fobia reprezintă teama excesivă și comportamentul de evitare față de o situație specifică sau un obiect particular.

O caracteristică importantă a fobiilor este aceea că frica sau anxietatea apar aproape de fiecare când individul intră în contact cu stimulul fobic; astfel, dacă un individ experimentează doar ocazional aceste trăiri, el nu va fi diagnosticat cu fobie specifică.

În funcție de stimulul fobic, există mai multe tipuri de fobii specifice:

• de animale (ex.: insecte, păianjeni, câini, șerpi);
• de mediul natural (ex.: înălțime, apă);
• de proceduri medicale (ex.: injecții, sânge);
• situaționale (ex.: de avion, de spații închise)
• alte tipuri de fobii ( ex.: de anumite personaje costumate, sunete sau lumini puternice).

Atacurile de panică

Poti citi in detaliu despre atacul de panica aici!

Anxietatea de separare

• presupune frica excesivă și inadecvată stadiului de dezvoltare de a se separa de persoanele apropiate.

Anxietatea de separare se poate manifesta sub mai multe forme:

• atunci când persoana se gândește sau trece printr-o separare de casă sau de o persoană apropiată;
• când persoana are o preocupare excesivă cu privire la pierderea persoanelor apropiate sau la posibilitatea ca acestea să sufere un accident, să se îmbolnăvească;
• evitarea/ refuzul de a merge undeva fară persoana apropiată;
• coșmaruri repetate având că tema separarea.

Cum se tratează anxietatea?

Tratamentul anxietății prin psihoterapie și consiliere

Descopera serviciile de consiliere psihologica ale Alinei Badinici!

Medicamente și suplimente

O serie de suplimente alimentare poate fi utilă în stările de anxietate:

• complexul de vitamine B (B6, B12, B2, B3);
• magneziul (care are rol în creșterea secreției de serotonină);
• uleiul de pește (ajuta la dezvoltarea și menținerea sistemului nervos și a funcției congnitive).

În ceea ce privește tratamedul medicamentos, se recomandă consultul unui medic generalist sau medic de familie.

Gestionarea anxietății în viața de zi cu zi

Tehnici de relaxare și mindfulness

Meditația, yoga ajută foarte mult în stările de anxietate întrucât ne ajută să fim mai prezenți în ceea ce se întâmplă în viață noastră și, implicit, să reacționăm mai mult la ceea ce este decât la ceea ce ne imaginăm.

Orice tehnică de relaxare se va practica treptat, dar cu consecvență.

Tehnicile de relaxare nu presupun doar anumite activități, ci găsirea aceleia care vă oferă starea de bine de care aveți nevoie.

Activitate fizică și dietă

Sportul este foarte important pentru toți cei care se confruntă cu sentimente de anxietate fiindcă eliberează mintea și ne pune în contact și cu o altă parte importantă a noastră, corpul. Activitatea fizică reprezintă o manieră sănătoasă prin care putem preveni, dar și trata anxietatea. Nu este necesar să ajungeți să practicați un sport la nivel profesionist ci, mai degrabă, să aveți în minte să faceți în fiecare zi ce tip de mișcare simțiți că vi se potrivește: mersul pe jos și monitorizarea evoluției numărului de pași, o plimbare prin cartier/ parc, mersul pe bicicletă, alergatul samd.

Ceea ce mâncam, cât mâncam și cum mâncam este la fel de important pentru a ne simți echilibrați fiindcă și mâncatul ne arata cât de anxioși suntem: anumite persoane, în perioade foarte stresante, fie nu reușesc să mănânce aproape nimic, fie mănâncă foarte mult.

În vederea menținerii unei diete echilibrate, putem avea în vedere:

• un consum de fructe și legume proaspete sau preparate în modalități sănătoase (la abur, fierte);
• renunțarea sau limitarea alimentelor ultraprocesate (dulciuri, chipsuri, anumite mezeluri samd);
• limitarea prăjelilor;
• consumul optim de apă.

Întrebări frecvente despre anxietate

Ce strategii de coping pot folosi?

Normalizarea anxietății este un pas important în a-i găsi un loc în viața de zi cu zi și astfel și impactul acesteia asupra noastră vă fi unul mai mic: anxietatea este un aspect al vieții noastre psihice și ne arată că suntem vii.

O alta tehnică este aceea de a încerca să separați situațiile cu adevărat periculoase de cele care sunt doar anxiogene: de ex., în cazul susținerii unui discurs în fața mai multor persoane, poate ajuta reluarea motivelor pentru care sunteți acolo atât dvs. (pentru a transmite o informație), cât și cei din public (pentru a obține anumite informații pe care dvs. le aveți, nicidecum pentru a vă găsi defecte sau motive de critică).

Anxietatea se poate vindeca complet?

În unele tipuri de anxietate există o rată de remisiune mai mare, iar în altele o rată foarte mică astfel că am putea concluziona că vindecarea diferă de la caz la caz. Desi toată lumea prezinta simptome ale anxietății în anumite momente ale vieții sale, o persoană diagnosticată cu o tulburare anxioasă va depune eforturi mai mari pentru a trece prin anumite situații. În cel de-al doilea caz, este necesară o adaptare specifica la situațiile anxiogene, lucru care se poate învăța atât de unul singur, încercând și văzând rezultatele, cât și cu ajutorul unui specialist (psiholog, psihoterapeut sau medic).

Când este momentul să cer ajutorul unui specialist?

Atunci când simțim că nu mai putem face față, când ne dăm seama că este o problemă reală pe care nu o putem gestiona singuri, când intensitatea și frecvența anxietății depășesc un nivel indurabil, când simțim că durata ei este disproporționat de mare față de situația care a produs-o și interferează cu viața noastră de zi cu zi este momentul să căutam un specialist. Acesta poate fi un psiholog, un psihoterapeut sau se poate merge în paralel cu abordarea psihologică și cea medicală (realizarea unor analize de rutină pentru a identifica anumite carențe ce pot fi corectate și care pot ajuta și în evoluția psihologică).

Concluzie

Deși anxietatea este parte din viața noastră de zi cu zi, tulburarea anxioasă reprezintă o situație ce trebuie tratată cu seriozitate întrucât de modalitatea de abordare a acesteia depind rezultatele și, implicit, starea de bine.

Este important să păstram în minte, ca obiectiv, menținerea unui echilibru în ceea ce privește toate aspectele vieții noastre: poate că în unele momente, întâmpinam dificultăți pe plan psihic; atunci este necesar să ne putem sprijini pe ceilalți piloni ai noștri la care muncim în fiecare zi să fie mai stabili (o dietă cât mai echilibrată, implicarea în activități care ne încarcă și ne aduc placere, un contact bun cu felul în care ne simțim și cultivarea deschiderii de a vorbi despre sentimentele noastre).

Bibliografie

• Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate - ediția a doua (Robert L. Leahy, Stephen J. F. Holland, Lata K. McGinn)
• Ajută-te singur în caz de atac de panică (Radu Vraști)
• DSM-5 Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale (American Psychiatric Association)