Psihoterapie psihanalitică · București, sector 3 sau online
Psihoterapia psihanalitică individuală reprezintă o terapie relațională în care pacientul experimentează cum este să fie într-o relație în care să nu fie judecat, contestat, condiționat, abandonat.
Psihoterapie psihanalitică
Psihoterapia psihanalitică reprezintă o terapie ce își are originile în opera lui Sigmund Freud și care vizează, cu precădere, aducerea inconștientului cât mai aproape de viața noastră de zi cu zi, implicit a conflictelor interne care, rămânând inconștiente, ne pot bloca din a face ceea ce simțim că ne aduce mulțumire.
Unul dintre principiile de bază ale terapiei psihanalitice este regula asocierii libere: persoana nu doar că este lăsată, ci este încurajată chiar, să vorbească în cabinet despre orice subiect îi vine în minte, indiferent cât de urât, absurd, ciudat samd i se poate părea.
Această tehnică, oricât de empirică și neelocventă ar părea, oferă informații despre felul în care este contruit psihicul cuiva, despre mecanismele de apărare și de coping utilizate, de asemenea despre felul în care simte sau își dorește să fie alianța terapeutică.
Un alt principiu pe care se bazează psihoterapia psihanalitică este reprezentat de accentul pus pe relația din cabinet dintre pacient/ă și terapeut; astfel, în cazul în care alianța terapeutică se instalează și funcționează, pacientul va proiecta în aceasta bucăți din relațiile din exterior și, în momentul în care terapeutul va aduce în fața pacientului aceste frânturi de relație, le va putea observa și analiza din interiorul alianței terapeutice.
Analiza și interpretarea transferului (a ceea ce proiectează pacientul pe terapeut) și a contratransferului (răspunsul terapeutului la transferul pacientului) este o tehnică de bază în acest tip de psihoterapie , întrucât folosindu-le putem obține informații despre felul în care gândește și simte pe care pacientul nu le poate scoate la iveală în alt mod.
Interpretarea viselor este și ea utilizată în psihoterapia psihanalitică, visul fiind denumit “calea regală către inconștient”.
Visele se interpretează în termeni de frici sau dorințe/ nevoi inconștiente ale pacientului, nu sub forma unor simboluri general valabile.
Ședința de psihoterapie psihanalitică
Ce se întâmplă în cabinet
Nu există răspunsuri corecte sau greșite, astfel că nu este necesară o pregătire în prealabil pentru întâlnirea cu terapeutul.
45 de minute
Ședința de psihoterapie psihanalitică durează 45 minute.
Din întrebările frecvente despre psihoterapia psihanalitică
Discuții libere
Ședința de psihoterapie psihanalitică presupune discuții libere despre orice subiect de interes pentru pacient; în cadrul acestor discuții, pot exista și intervenții ale terapeutului (sub forma întrebărilor, a unor reformulări, a unor concluzii ș.a.).
Din întrebările frecvente despre psihoterapia psihanalitică
Fotoliu sau divan
Pacientul poate sta pe fotoliu sau se poate întinde pe canapea/ divan.
Din întrebările frecvente despre psihoterapia psihanalitică
Fără subiecte tabu
Nu există subiecte care trebuie musai atinse sau subiecte tabu.
Din întrebările frecvente despre psihoterapia psihanalitică
Fără pregătire
În interviul inițial, la fel ca în terapie, nu există răspunsuri corecte sau greșite astfel că nu este necesară o pregătire în prealabil a pacientului pentru întâlnirea cu terapeutul.
Din întrebările frecvente despre psihoterapia psihanalitică
Confidențialitate
Confidențialitatea este garantată prin însuși statutul de psiholog și psihoterapeut, prevăzut de legea 213/2004.
Din întrebările frecvente despre psihoterapia psihanalitică
Beneficii
Psihoterapia psihanalitică este eficientă în cazul oricărui tip de tulburare sau stare de dezechilibru temporar întrucât, deși în prima parte vizează simptomele, scopul final este acela de a descoperi cauza acelor simptome și înlăturarea acesteia sau, în cazul în care nu poate fi înlăturată, modificarea contextului astfel încât să nu mai afecteze atât de tare viața pacientului.
Fiind o terapie eminamente relațională, este absolut evident că va produce schimbări și la nivelul celorlalte relații din viața pacientului, transformându-le în unele mai autentice, cu obiective mai clare.
Un alt efect important al psihoterapiei psihanalitice este că, în prima fază, demontează apărările pacientului, mai specific acele apărări care au un oarecare rol de protecție, dar care îl și împiedică să-și trăiască viața la adevartul său potențial.
De exemplu, dacă pacientul are o relație cu mama sa care se bazează pe nevoia de a nu o supăra pentru a nu-l abandona, va învăța să facă același lucru și în relațiile amoroase și va căuta partenere care, inevitabil, îl vor amenința cu abandonul; în momentul în care pacientul își va da seama că apărarea lui e cea care îl determină să tot rescrie același scenariu, va putea experimenta relațiile din perspectiva proprie și va căuta partenere care să-i placă, nu de care să-i fie teamă.
Care este frecvența ședințelor?
Televizorul și cinematograful
Frecvența recomandată este de minim o ședință pe săptămână.
O comparație mai mult decât elocventă este cea făcută de psihanalistul Paolo Fonda, care aseamănă terapia cu o frecvență redusă cu vizionarea unui film la TV - cu întreruperile inerente provocate de reclame și de zgomotele de fundal (evenimentele din viața de zi cu zi ale pacientului) - cu cinematograful, unde ecranul imens acoperă aproape tot câmpul nostru vizual și unde nu există perturbări auditive sau vizuale, putând astfel să ne focusăm pe ceea ce ne transmite povestea pe care o vedem.
Astfel, psihoterapiile cu o frecvență de cel puțin 2 ori pe săptămână favorizează o imagine mai acurată a vieții pacientului.
Procesul, pas cu pas
Primele întâlniri dintre pacient și terapeut au un rol mixt: acela de a verifica dacă există o compatibilitate între cei doi astfel încât terapia să poată avea rezultat și acela de a afla ce îl nemulțumește pe pacient la viața sa. Interviul inițial se desfășoară respectând aceeași regulă de bază a psihoterapiei psihanalitice, cea a asocierii libere, însă conține și anumite aspecte pe care le va adresa terapeutul, în cazul în care pacientul nu le menționează: câteva informații despre viața sa concretă (ocupație, dacă este într-o relație sau nu ș.a.) sau despre familia sa. În interviul inițial, la fel ca în terapie, nu există răspunsuri corecte sau greșite astfel că nu este necesară o pregătire în prealabil a pacientului pentru întâlnirea cu terapeutul.
Obiectivele se vor stabili după aceste discuții inițiale (3-5) și constau, mai degrabă, în niște filoni care au reieșit că sunt de interes pentru pacient.
Asocierea liberă și ascultarea activă:
- pacientul este încurajat încă de la început să vorbească liber despre orice îi trece prin cap, iar datoria terapeutului este aceea de a asculta activ fără a lăsa problemele personale sau viața sa cotidiană să interfereze cu ceea ce povestește pacientul. Întrucât terapeutul nu este un robot, în unele ședințe cu siguranță viața sa va da buzna în cabinet, asta neînsemnând ca ca terapia va fi iremediabil alterată.
Interpretarea transferului și a contratransferului
-întrucât pacientul va proiecta în relația cu terapeutul frânturi din relația cu celelalte persoane din viața sa (transfer), anumite intervenții ale terapeutului vor viza tocmai acest aspect. Scopul lor este acela de a folosi din plin alianța terapeutică, ce este caracterizată de un mediu sigur în care putem vorbi despre orice, pentru a vedea din altă perspectivă relațiile din viața de zi cu zi și a înțelege ce rol joacă pacientul în ele. Un exemplu de transfer este acel atunci întâlnim o persoană pentru prima dată, dar ni se pare că deja o cunoaștem pentru seamănă foarte tare cu o altă persoană din viața noastră.
Terapeutul va avea și el o reacție la transferul pacientului (contratransfer), reacție pe care este nevoie să și-o evalueze de fiecare dată când simte că apare (fie prin autoevaluare, fie în analiza personală sau în supervizare).
Interpretarea viselor
O altă tehnică folosită în psihoterapia psihanalitică este aceea de a încerca să găsim o semnificație pentru visul/ visele pe care pacientul le aduce în cabinet. Nu este o condiție necesară aceea de a aduce vise pentru interpretare, însă, întrucât și ele au un conținut mare inconștient, pot fi folosite spre a înțelege mai mult despre viața internă a cuiva. Interpretările nu vizează simboluri general valabile, ci se bazează pe semnificația pe care pacientul o dă evenimentelor sau persoanelor visate.
Psihoterapia psihanalitică presupune un parcurs terapeutic spontan în ceea ce privește subiectele abordate, întrucât discuțiile nu sunt direcționate de către terapeut, ci vizează ceea ce îl supără/ apasă pe pacient la momentul lor. De altfel, nici nu este recomandat să propună terapeutul subiecte de discuție pentru că asta ar însemna că terapia este a lui, nu a pacientului; evident că în unele momente, există intervenții, întrebări, însă rolul lor trebuie să fie acela de a înțelege mai bine ceea ce încearcă pacientul să ne comunice, și nu satisfacerea unor curiozități ale terapeutului.
Având în vedere cele menționate mai sus, niște milestone-uri nu pot fi setate în psihoterapia psihanalitică, însă efectele acesteia pot apărea, uneori, după prima ședință: sentimenul de eliberare, de descărcare a sufletului, de a fi ascultat fără să a fi judecat, de a exista cineva care își dorește să te înțeleagă așa cum ești, nu să te transforme în cine ar vrea să fii. Schimbările mai profunde personalitate, schimbarea modului de raportare la relațiile cu ceilalți și la viață în general, necesită un timp mai îndelungat întrucât presupun mișcarea plăcilor cele mai profunde ale personalității și e nevoie să străpungem multiple straturi de apărări până să ajungem la ele.
O durată realistă a unei terapii presupune minim 1 an, cu o frecvență de minim 1 ședință/ săptămână.
Primul pas
„Obiectivul final cred că este același în cazul tuturor: acela de a ne simți liberi să fim noi.”Alina Bădinici
Întrebări frecvente
Aici găsești răspunsuri la cele mai frecvente întrebări.
Ședința de psihoterapie psihanalitică durează 45 minute.
Da. Confidențialitatea este garantată prin însuși statutul de psiholog și psihoterapeut, prevăzut de legea 213/2004? (https://bitly.cx/ovyk )
Ședința de psihoterapie psihanalitică presupune discuții libere despre orice subiect de interes pentru pacient; în cadrul acestor discuții, pot exista și intervenții ale terapeutului (sub forma întrebărilor, a unor reformulări, a unor concluzii ș.a.). Nu există subiecte care trebuie musai atinse sau subiecte tabu.
Pacientul poate sta pe fotoliu sau se poate întinde pe canapea/ divan.
Experiența terapiei este una atât de personală încât consider că fiecare are motivele sale pentru care alege un anumit tip de terapie sau un anumit terapeut.
Obiectivul final cred că este același în cazul tuturor: acela de a ne simți liberi să fim noi.